SCRISOARE DESCHISĂ Către Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei

Scrisoare trimisă prin poştă azi, 16 august, la prăznuirea Sfinţilor Mucenici Brâncoveni:

SCRISOARE DESCHISĂ

Către Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan,

Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei

 

Înaltpreasfinţite Părinte,

 

Cu toate că nu fac parte din turma Înaltpreasfinţiei voastre, locuind în Bucureşti, îmi permit să vă scriu ca să îmi exprim bucuria pentru faptul că nu treceţi cu vederea îngrijorarea credincioşilor din Moldova şi Bucovina cu privire la „Sfântul şi Marele Sinod” întrunit în Creta în luna iunie a anului curent.  Într-adevăr, aşa cum numeroase personalităţi din întreaga lume ortodoxă au arătat, această întrunire nu întruneşte condiţiile pentru a fi considerată un sinod ortodox.  Acest fapt, care este cauza principală a tuturor îngrijorărilor, rămâne adevărat indiferent de numărul de credincioşi care au semnat cu o conştiinţă ortodoxă trează scrisoarea deschisă adresată Înaltpreasfinţiei Voastre şi câţi au semnat fără să citească cu atenţie sau fără să înţeleagă până la capăt argumentele aduse.

Pe lângă faptul că luaţi în serios aceste îngrijorări, mai apreciez pozitiv faptul că adăugaţi, spre liniştirea spiritelor, o mărturisire de credinţă ortodoxă, în care spuneţi, între altele: „Concepţii precum: teoria ramurilor, teoria pierderii unităţii Bisericii, rugăciunea în comun cu eterodocşii sau alte idei şi practici necanonice nu pot fi acceptate în viaţa Bisericii Ortodoxe.”  Din păcate, în Creta au avut loc asemenea împreună-rugăciuni, clericii eterodocşi invitaţi cu statut de observatori fiind filmaţi în lăcaşurile de cult ortodoxe.  De asemenea, în ţara noastră de mai mulţi ani are loc anual o aşa-numită „săptămână de rugăciune ecumenică”, în fapt împreună-rugăciune cu ereticii, condamnată de canoanele Bisericii.  Ar fi minunat dacă, de acum înainte, veţi lua atitudine împotriva acestei practici neortodoxe, care produce sminteală şi confuzie între credincioşi.

De asemenea, este o veste foarte bună faptul că consideraţi că: Este necesar să se analizeze de către Biserica Ortodoxă dacă mai este oportună menţinerea calităţii de membru în Consiliul Mondial al Bisericilor. O reflecţie şi o dezbatere, urmate de o decizie asupra acestui subiect sunt necesare şi aşteptate de către mulţi credincioşi ortodocşi.”  Acest fapt pozitiv dă naştere şi unor nedumeriri, pentru că semnătura Înaltpreasfinţiei Voastre pe documentele din Creta sugerează că sunteţi de acord cu punctul de vedere exprimat în acele documente, şi anume că participarea în Consiliul Mondial al Bisericilor este indiscutabil un lucru bun, ba chiar o datorie pentru toate Bisericile ortodoxe locale.

Comunicatul de presă al Arhiepiscopiei Iaşilor ne dă de înţeles că nu trebuie să ne îngrijorăm, pentru că documentul incriminat, „Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine” va mai face obiectul unor dezbateri şi analize, fiind „nedefinitivat”.  Cu toate acestea, semnăturile ierarhilor români pe acest document transmit un alt mesaj, şi anume că toţi membrii delegaţiei BOR în Creta, inclusiv Înaltpreasfinţia Voastră, aprobaţi acest document în forma lui actuală.  Aşa funcţionează o semnătură pe un document în lumea seculară şi este de neînţeles de ce aţi considera că ar funcţiona altfel într-un document al Bisericii.  Însuşi Hristos, Domnul nostru, ne spune: „Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este.” (Matei 5, 37)  Dacă nu aprobaţi conţinutul acestui document, corect ar fi aşadar să vă retrageţi semnătura.  De asemenea, dacă aceasta a fost opinia întregii delegaţii a BOR, ar fi corect ca întreaga delegaţie să-şi retragă semnătura.

Un lucru foarte grav asupra cărora au atras atenţia mai multe personalităţi ortodoxe şi pe care nu-l comentaţi în mărturisirea de credinţă pe care o includeţi în text este numirea comunităţilor eterodoxe ca „biserici”.  Fie că este o exprimare ambiguă neintenţionată, fie că există o intenţie rea ascunsă, acest cuvânt acordă caracter de biserică unor grupuri care sunt de fapt în afara Bisericii.  Faptul că alte formulări mai potrivite, care evitau acest termen problematic, nu au fost acceptate în ciuda unor argumentări susţinute, sugerează că cea de-a doua variantă este cea adevărată.  Dar chiar dacă ar fi vorba de o simplă scăpare, este inadmisibil ca într-un document oficial al Bisericii ortodoxe să existe posibilitatea de interpretare a textului în sensul doctrinei „bisericilor nedepline”.  Chiar şi numai acest cuvânt ar fi fost suficient pentru ca delegaţia BOR să respingă semnarea documentului incriminat, „Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine”.  După cum ştiţi, cândva numai o singură literă a diferenţiat între termenul ortodox homoousios (deofiinţă, având aceeaşi natură), şi cel eretic semiarian homoioousios (având natură asemănătoare), aşa încât nu trebuie trecut cu vederea nici măcar un singur termen eretic sau care poate fi interpretat în sens eretic.

Având în vedere atât gravitatea problemelor legate de „Sfântul şi Marele Sinod” întrunit în Creta în luna iunie, cât şi marea îngrijorare a credincioşilor, nădăjduiesc că vă veţi duce intenţia mărturisitoare până la capăt, retrăgându-vă semnătura de pe documentele acestei întruniri şi denunând tot ce este problematic din punct de vedere dogmatic şi canonic la acest auto-intitulat „Sfânt şi Mare Sinod”.

Vă mulţumesc pentru atenţie şi cu fiiască dragoste şi preţuire vă sărut dreapta,

 

Sfinţii Martiri Brâncoveni (16 august) 2016

Bucureşti

Ana Botez

Advertisements

12 thoughts on “SCRISOARE DESCHISĂ Către Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei

  1. Draga Ana, sunt socata de ceea ce ai scris aici.

    Cum poti sa il critici pe acest mare ierarh al Biserici noastre? Cum poti sa ii spui ca ii saruti mana “cu fiiasca dragoste”, daca il intepi cu venin?
    Crezi ca mana sau piciorul trebuie sa judece capul? Nu stii ca toti suntem madulare ale trupului Bisericii, deci fiecare are un rol?
    Si nu inteleg de ce atata presiune pe IPS Teofan, dintre toti cei care au semnat in Creta? Poate pentru ca “pomul scuturat este doar acela care face roade”.
    Daca vroiai sa fii impartiala, trebuia sa scrii intregului grup de ierarhi care au semnat in Creta. Insa tu il ataci doar pe IPS Teofan, legandu-te de raspunsul dumnealui dat eparhiotilor sai.
    Vrei sa isi retraga semnatura? Dar ce crezi, ca nu are atata demnitate si integritate mintala ca sa isi asume responsabilitatea unui act?!!! Crezi ca poate ceda santajelor si presiunii un astfel de om? Te inseli.
    Si, legat de citatul din antetul blogului, nu inteleg cum de au ajuns grecii sa le spuna romanilor ce sa faca. Mi se pare ca domnii teologi din Grecia, care au pornit aceasta razmerita, ar trebui sa ramana in banca lor si sa discute doar cu ierarhii lor. Din moment ce nici un ierarh din Grecia, dintre cei care au semnat, nu si-a retras nici o semnatura, nici ai nostri nu au de ce sa faca acest lucru si, cu atat mai mult, nu cred ca ar face-o.
    Trebuie sa intelegeti, tu si toti cei care luptati impotriva ierarhiei B.O.R, ca doar Hristos este cel in masura sa judece ce s-a intamplat in Creta.
    Si, in plus, cititi si Scripturile, mai ales viata Sf. Pavel, in care se vede ca el s-a facut “tuturor toate”, adica s-a facut asemenea celor pe care vroia sa ii converteasca, el ajungand sa le vorbeasca atenienilor despre “Dumnezeul necunoscut”, facand referire la altarul gasit in metropola. Deci, ca sa ii aduci pe unii la credinta, trebuie sa le vorbesti “pe limba lor”, adica folosindu-te de cultura si civilizatia lor.
    In acest sens, ecumenismul este foarte bun.

    Like

    1. Dragă Andreea,

      Nu este un lucru de laudă că comentezi nu numai fără să fii informată, dar nici măcar fără să fi citit cu atenție textul. Scrisoarea se adresează ÎPS Teofan deoarece acesta a luat poziție public, prima dată oarecum fără voia sa, fiind interpelat de către doi credincioși care au pus un videoclip pe YouTube, iar a doua oară printr-un comunicat oficial în data de 13 august 2016, la care eu fac referire în mod repetat în scrisoare și chiar citez din el. Ceea ce n-am făcut a fost să adaug un link către acest comunicat. Îl adaug acum:

      https://doxologia.ro/arhiepiscopia-iasilor/comunicat-de-presa-legatura-cu-reactii-ale-unor-credinciosi-din-mitropolia

      De asemenea, mă adresez Înaltpreasfinției Sale ca unei mari personalități ortodoxe, care a primit laude, alături de PF Patriarh Daniel, din partea ÎPS Ierotheos Vlachos, pentru punctele de vedere ortodoxe afirmate în cadrul discuțiilor din Creta. Desigur că atunci se pune întrebarea când a fost sincer (sau au fost amândoi sinceri), când au vorbit ortodox sau când au semnat documente neortodoxe? Această ambiguitate se menține în comunicatul Sfântului Sinod al BOR în urma ședinței din data de 29 octombrie 2016*, în care se ia act de participarea delegației BOR în Creta, dar și de faptul că documentele pot ”explicitate, nuanțate sau dezvoltate” cu scopul de a se ajunge la un consens panortodox. Desigur, nu poate exista consens panortodox fără eliminarea tuturor ambiguităților și punctelor neortodoxe din aceste documente, de vreme ce Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Bulgaria** și Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Georgia*** deja le-au condamnat.

      * http://basilica.ro/concluziile-sfantului-sinod-cu-privire-la-desfasurarea-si-hotararile-sfantului-si-marelui-sinod-al-bisericii-ortodoxe-din-creta-16-26-iunie-2016/

      ** https://ortodoxiacatholica.wordpress.com/2017/01/14/sinodul-bisericii-ortodoxe-a-bulgariei-hotaraste-ca-sfantul-si-marele-sinod-al-bisericii-ortodoxe-kolimbari-2016-nu-este-nici-mare-nici-sfant-nici-panortodox/

      *** https://graiulortodox.wordpress.com/2016/12/29/decizia-finala-a-bisericii-georgiei-cu-privire-la-sinodul-din-creta-rezumat/

      Apropo de motto-ul blogului, îmi pare foarte rău că Sfântul Grigorie Palama este grec și nu român.

      În lupta contra ecumenismului Bulgaria și Georgia conduc, și nu Grecia, aceste două Biserici locale nu fac parte din CMB și au și condamnat foarte la obiect pseudo-sinodul din Creta. În 1998, Georgia a condamnat sinodal ecumenismul ca erezie. În Grecia situația este ambiguă ca și la noi, diferența fiind că în Biserica Ortodoxă din Grecia:

      – există ierarhi care au refuzat să meargă în Creta, între care ÎPS Serafim al Pireului;
      – există ierarhi care au fost în Creta dar au refuzat să semneze documentele, între care ÎPS Ierotheos Vlachos;
      – există personalități marcante între ierarhi, preoți, monahi și mireni care continuă să mărturisească ortodox, fără să se teamă de represiuni.

      Cele scrise la final mă tem că denotă lacune grave în cunoștințele legate mai ales de istoria Bisericii și cum a reacționat Biserica la probleme similare în trecut. Dacă ar fi așteptat Biserica să vină Hristos să judece ereziile și manifestările eretice, n-am mai fi avut niciun Sfânt Sinod Ecumenic și nicio scriere de la Sfinții Părinți care să combată ereziile.

      În plus, de unde ideea că aș lupta eu contra ierarhiei BOR? Aștept de la ierarhii noștri să-și facă datoria, așa cum se cere cu privire la episcopi și în Sfânta Liturghie când se cere lui Dumnezeu să-i țină ”drept învățând cuvântul adevărului Tău”, asta este cu totul altceva. Cu siguranță că lipsa de fermitate sau chiar indiferența ierarhilor față de problemele dreptei credințe se leagă și de indiferența poporului credincios care umblă la biserică pentru minuni și pentru rezolvarea problemelor personale, nu pentru mântuire, adică dacă ar exista în popor o trăire duhovnicească vie sau măcar o căutare în acest sens, Dumnezeu ar trimite și călăuzitori vrednici. Singura șansă de ieșire din acest cerc vicios ar fi ca ierarhii noștri să se trezească și să devină modele, să propovăduiască cu ajutorul harului primit la hirotonie atât dreapta credință (ce trebuie să creadă un creștin ortodox), cât și faptele credinței (cum trebuie să trăiască un creștin ortodox). Așa să ne ajute Dumnezeu!

      Liked by 1 person

      1. Oare cand ne-o descotorosi de prejudecatile astea, gen “mana sau tepusa trebuie sa judece capul?”. Pe langa notiunile de “judecata” si “mustrare” care sunt atat de mult confundate in spatiul nostru ortodox, nu stiu unde scrie ca noi trebuie sa stam impasibili la orice fel de actiune a ierarhilor. Clericalismul din pacate merge mana in mana cu ecumenismul si se pupa atat de bine! Ierarhul face ce vrea, credinciosul nu trebuie sa comenteze si toate-s bune!

        Like

      2. Romano-catolicii au infailibilitatea papală, iar noi se pare că avem mai nou infailibilitatea tuturor episcopilor? Ce să mai zic de faptul că papa Francisc este totuși criticat intens.

        Like

      3. Mai amuzant e ca la catolici infailibilitatea se manfiesta doar cand papa vorbeste “ex cathedra”. La noi, se pare, e ceva permanent. Orice spune un episcop e infailibil. Probabil si cand aduceau ode comunismului, erau tot infailibili. Sau?

        Like

      4. În timp ce stiliștii au acuzat clericii BOR de serghianism, din interiorul BOR am văzut mai mult laude pentru înțelepciunea diplomatică în relațiile cu puterea comunistă. Da, e minunat că cele mai multe biserici au rămas deschise, dar dacă acolo oamenii nu auzeau predici și nu erau educați în niciun fel cu privire la învățătura Bisericii, ce folos? Sfintele Taine nu acționează magic, este nevoie de participare, de înțelegere corectă și nu de reducere la nivel de superstiție și gândire magică (”fac X ca să-mi meargă bine”).

        Probabil asta se vede și acum: dacă eu în continuare practic aceleași lucruri, prin care înainte mă ajuta Dumnezeu să-mi meargă bine, cum mă privește pe mine ce au zis sau au semnat ierarhii în Creta? Mai mult, probabil că dacă mă iau de ierarhi o să-mi meargă rău. Iar pentru clerici (și alții, ca de exemplu profesorii de religie), e clar că ierarhii sunt șefii cu pâinea și cuțitul pe care nu e bine să-i contrazici ca să nu rămâi pe drumuri.

        Like

      5. E o chestie pe care nu o intelege lumea, si anume ca ierarhul trebuie sa intrupeze in eparhia sa locala invatatura Bisericii. Aici intervine si virtutea ascultarii, pentru ca ascultand de ierarhul care “drept invata cuvantul adevarului”, asculti de Biserica. Cand insa ierarhul invatat erezii, ascultarea de el mai e si ascultare de Biserica? Sa nu uita ca ierarhul este “ochiul” trupului bisericii locale. Astfel ca:

        Luminătorul trupului este ochiul tău. Când ochiul tău este curat, atunci tot trupul tău e luminat; dar când ochiul tău e rău, atunci şi trupul tău e întunecat. (Luca 11,34)

        Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s