O nouă formă a blasfemiei: erezia nevolniciei – de SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG (12 martie)

— preluare de pe site-ul “Cuvântul ortodox” —

http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/03/12/o-noua-forma-a-blasfemiei-erezia-nevolniciei-de-sfantul-simeon-noul-teolog-12-martie/

stsymeon.jpg

Despre blasfemie. Şi că cel ce zice că nu e cu putinţă ca cineva din generaţia prezentă să se facă părtaş de Duhul Sfânt, precum şi cel ce defaimă lucrările Duhului şi le atribuie potrivnicului, introduc o nouă erezie în Biserica lui Dumnezeu.

Blasfemia împotriva Duhului Sfânt

Fratilor şi părinţilor, “orice păcat“, spune cuvântul preasfânt al Mântuitorului, “se va ierta oamenilor, dar celui ce va blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu i se va ierta nici în veacul de acum nici în cel viitor” [Mt 12, 31-32]. Să cercetam care este blasfemia împotriva Duhului Sfânt. Blasfemia împotriva Duhului Sfânt e faptul de a atribui lucrările [Lui] duhului celui potrivnic, după cum spune Marele Vasile. Dar cum face cineva aceasta? Atunci când văzând cineva la unul din fraţii lui fie minunile făcute de Duhul Sfânt, fie o altă harismă dumnezeiască – adică străpungere, lacrimi, smerenie, cunoştinţă dumnezeiască, cuvânt al înţelepciunii celei de sus [I Co 12, 8; Iac 3, 15-17], sau alt lucru dăruit de Duhul lui Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El [Rm 8, 28] – zice că aceasta este din înşelăciunea diavolului. La fel, şi cel ce zice că cei ce sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu ca nişte fii ai lui Dumnezeu [Rm 8, 28], cei ce fac poruncile lui Dumnezeu, Tatăl lor, sunt amăgiţi de demoni, şi acesta blasfemiază împotriva Duhului Sfânt Care lucreaza întru ei [cf.2 Co 12, 11; Ef 2, 2] ca odinioară iudeii împotriva Fiului lui Dumnezeu; căci şi aceia vedeau demonii alungaţi de Hristos şi blasfemiau împotriva Duhului Lui Celui Sfânt zicând fără ruşine neruşinaţii: “Cu Beelzebub, căpetenia demonilor, scoate demonii” [Lc 11, 15]. Dar unii, auzind acestea, nu aud şi văzând nu văd [Mt 13, 13], ca unii ce au ieşit din ei înşişi, depărtând şi respingând de la sufletele lor întreaga Scriptură şi izgonind din minţile lor cunoştinţa ce vine din acestea [Scripturi]; şi nu tremură de frică să spună că toate lucrările Duhului de care dă mărturie dumnezeiasca Scriptură vin dintr-o beţie şi o lucrare demonică.

Necucernicia de a tăgădui lucrarea harului

Căci, ca nişte necredincioşi, care sunt cu totul neiniţiaţi în tainele dumnezeieşti, când aud despre iluminarea dumnezeiască, despre luminarea sufletului şi a minţii, despre vedere [contemplaţie] şi nepătimire, despre smerenie şi lacrimile vărsate prin lucrarea şi harul Sfântului Duh, declară cu îndrăzneală, ca unii ce nu suportă strălucirea covârşitoare şi puterea acestor cuvinte, având ochii inimii mai degrabă întunecaţi decât luminaţi, că acestea vin din înşelăciunea demonilor; nici osânda lui Dumnezeu, nici vătămarea celor ce-i ascultă nu-i fac să tremure, ci, îndrăznetii, dau mărturie fără ruşine că nimic asemenea nu se mai face acum de către Dumnezeu în vreunul dintre credincioşi, ceea ce este mai degrabă necredinţă decât erezie. Căci erezie înseamnă a te abate în vreuna din dogmele privitoare la dreapta noastră credinţă ce ne stau înainte, dar a zice că nu mai există acum oameni care iubesc pe Dumnezeu, că aceştia nu se mai învrednicesc de Duhul Sfânt şi cei botezaţi de El nu se fac fii ai lui Dumnezeu şi dumnezei în chip conştient, prin experienţă şi vedere, răstoarnă întreaga Iconomie a Dumnezeului şi Mărturisitorului [Mântuitorului?] nostru Iisus Hristos şi tăgăduiesc în chip vădit înnoirea [chipului lui Dumnezeu din om] stricat şi dat morţii, şi rechemarea lui la nestricăciune şi nemurire.

Cum să ne mântuim dacă am păcătuit după Botez

Căci aşa cum cel ce n-a fost botezat prin apă şi prin Duh [In 1, 33; 3, 5] nu poate să se mântuiască, tot aşa nici cel ce a păcătuit după Botez, dacă nu va fi botezat şi nu se va naşte din nou de sus, precum a zis Domnul, întărind aceasta, către Nicodim: “De nu se va naşte cineva de sus, nu va intra în Împărăţia Cerurilor“ [In 3, 3-5], şi încă şi către apostoli: “Ioan a botezat cu apă, voi însă veţi fi botezaţi cu Duh Sfânt” [FA 1, 5; 11, 16]. Deci cel ce nu cunoaşte cu ce Botez a fos botezat ca prunc şi nu ştie că a fost botezat, ci a primit acest lucru numai prin credinţă, ştergându-l apoi cu zeci de mii de păcate şi tăgăduieşte cel de-al doilea [Botez] – adică pe cel dat de sus din iubirea-de-oameni a lui Dumnezeu prin Duhul celor ce-l caută prin pocainţă – cum va putea dobândi altfel mântuirea?

Căinţa, calea Duhului Sfânt

Pentru aceasta deci dau mărturie ăi spun şi nu încetez spunând: câţi aţi întinat Botezul cel dintâi prin călcarea poruncilor lui Dumnezeu, imitaţi pocăinţa lui David şi a celorlalţi sfinţi, şi dovediţi cu toată osârdia pocăinţă vrednică prin tot felul de lucruri şi cuvinte, ca să atrageţi asupra voastră harul Preasfântului Duh. Căci acest Duh, pogorând peste voi, vi se face scăldătoare luminoasă şi, primindu-vă la sânul Lui, vă va face în chip negrăit întru Sine Însuşi pe toţi din stricăcioşi nestricăcioşi, din muritori nemuritori, născându-vă din nou, în loc de fii ai oamenilor, ca fii ai lui Dumnezeu şi dumnezei prin înfiere [thesei] şi prin har – în caz că vreţi şi voi să vă arătaţi rude şi împreună moştenitori ai sfinţilor şi să intraţi împreună cu ei în Împărăţia Cerurilor – , aşa cum am cunoscut pe sfântul părintele nostru [Simeon] Studitul că a ajuns în generaţia noastră, şi nu numai el, ci şi alţii dintre ucenicii lui care s-au învrednicit, prin cererile şi rugăciunile lui, cu negrăita iubire de oameni a lui Dumnezeu Cel preabun, de un astfel de bine, precum spuneam. Spun însă aceasta nu lăudându-mă cu puterea celora, ci mulţumind bunătăţii lui Dumnezeu şi vestind-o vouă tuturor, ca şi voi să vă grăbiţi să vă învredniciţi de un astfel de bine. Căci acesta este semnul distinctiv al iubirii după Dumnezeu: ca cineva să nu-şi procure posesiunea  binelui numai pentru sine însuşi, ci să facă cunoscută bogăţia lui şi fraţilor lui apropiaţi şi să-i îndemne să-l caute, să-l găsească şi să se îmbogăţească cu el.

Întotdeauna ne putem apropia de Dumnezeu

Pentru aceasta deci, precum vedeţi, strig către voi, repetand glasurile proroceşti: “Apropiaţi-vă de El şi vă veţi lumina şi feţele”, conştiinţele “voastre nu se vor ruşina” [Ps 33,6]. Căci, ce? Oare nu predându-vă cu totul pe voi înşivă trândăviei, nepăsării, poftelor şi plăcerilor trupului, spuneţi că vă este cu neputinţă să vă curăţiţi şi să vă apropiaţi prin pocainţă de Dumnezeu; şi nu numai aceasta, ci că nu este cu putinţă nici să primiţi harul Duhului Lui, să fiţi renăscuţi şi înfiaţi prin El şi să vă asemănaţi Lui? Nu este cu neputinţă aceasta, nu este! Era cu neputinţă înainte de venirea Lui; dar de când Stăpânul şi Dumnezeul a toate a binevoit a Se face om şi S-a asemănat întru toate nouă, afară de păcat [Evr 4,15], ni le-a făcut cu putinţă şi uşoare, dându-ne putere de a ne face copii ai lui Dumnezeu [In 1, 12] şi împreună-moştenitori ai Lui [Rm 8, 17]; Căruia se cuvine toata slava, cinstea şi închinăciunea în veci. Amin”.

(în: Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheze. Scrieri II, Editura Deisis, Sibiu)

Editare (diacritice şi o subliniere diferită cu aldine faţă de “Cuvântul ortodox”): Ana Elisabeta

 symeon.jpg

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s