Un articol despre eclesiologia ortodoxă, mărturisire corectă şi mântuire

Acum câteva zile, am aflat cu bucurie de un articol mărturisitor cu privire la controversa viitorului Sinod “Panortodox”, publicat chiar pe site-ul Patriarhiei Bulgariei.  Acum, la această adresă ( http://bg-patriarshia.bg/news.php?id=197746 ) se mai găseşte numai celebra eroare 404:

“404 – Not Found. The requested URL was not found on this server.”

Totuşi, conţinutul articolului îl face vrednic de a fi reprodus aici.  Traducerea este adaptată după Google translate, eu necunoscând limba bulgară.  Rog pe cei competenţi să vină cu completările, modificările şi îmbunătăţirile necesare.  Textul original se găseşte mai jos.

Ce ne ajută să mărturisim corect şi şi să trăim mântuitor eclesiologia ortodoxă  – învăţătura ortodoxă despre Biserică


7 Martie 2016 13:32 Dr. Desislava Panayotova
St. Nicholas the Miracle Worker of the First Ecumenical Council – 325

[Notă: Icoana Sfântului Nicolae ilustra articolul.  Întrucât textul s-a păstrat doar în fereastra Google Translate, n-am mai putut recupera şi ilustraţia.]

Biserica lui Hristos nu este din lume, a fost întemeiată de Sfânta Treime pentru a sluji în lume: să îi propovăduiască adevărul lui Hristos, să o sfinţească şi să o aducă înapoi la Dumnezeu. În acest sens, Biserica coexistă cu toate evenimentele din diferitele epoci ale istoriei omeneşti, inclusiv cu pluralismul opiniilor, care este una din caracteristicile timpului în care trăim. Acest pluralism, cu toate acestea, nu este propriu credinţei şi dogmei ortodoxe aşa cum nestatornicia nu este proprie lui Dumnezeu, “la Care nu este schimbare sau umbră de mutare” (Iacov 1:17).

Bineînţeles, Sfânta Biserică Ortodoxă nu desfiinţează libertatea minţii omeneşti, ci încearcă să ghideze această libertate în direcţia mântuitoare. Astfel, împreună cu doctrina statornicită şi adevărată a Bisericii apar şi sunt exprimate şi opinii teologice personale – de exemplu învăţătura Sf. Grigorie de Nyssa despre “hainele de piele”, interpretarea  Sf. Filaret (Drozdov) cu privire la cererea “Pentru pacea a toată lumea, pentru bună starea sfintelor lui Dumnezeu Biserici şi pentru unirea tuturor …”, poziţia protoprezviterului Serghie Bulgakov cu privire la “principiul feminin” ( “Sofia”) la Dumnezeu. În acelaşi timp apar şi comunităţi eretice masive … Adesea – privilegiate de protecţia politică. Însă aceasta sub nicio formă nu ar putea slăbi sau încălca sfinţenia Bisericii şi unitatea/unicitatea ei, nici să anuleze Crezul ei, Sfânta ei Tradiţie sau Sfânta Scriptură a ei.

Astăzi întreaga lume ortodoxă este în fierbere cu privire la viitorul Sfânt şi Mare Sinod a cărui desfăşurare este planificată pentru luna iunie 2016 pe insula Creta. Reacţiile exprimă diferite aşteptări şi poziţii, îngrijorări sau speranţe.

În spaţiul comunităţii bisericeşti sunt în prezent discutate şi schimbate numeroase scrisori, petiţii, documente şi mesaje. Fiecare exprimă percepţii, în conformitate cu ceea ce simte în sinea sa. Dar în măsura în care niciun om nu este infailibil şi în măsura în care niciunul dintre noi nu este mai mare, nici mai înţelept decât învăţătura sobornicească a Bisericii, confirmată de-a lungul veacurilor, preconcepţiile personale ar trebui să dea întâietate adevăratei, veşnicei, catoliceştii şi conglăsuitoarei mărturisiri a credinţei ortodoxe.

Acest lucru este esenţial pentru noi toţi deoarece nicio teologie teoretică, “diplomaţie” teologică, activitate culturală sau socială în Biserică nu sunt mijloace de mântuire veşnică a sufletelor noastre, ci credincioşia noastră faţă de Dumnezeu, smerenia, dragostea curată şi viaţa noastră în Duhul şi adevărul Lui, care este adevărul absolut. Nu ne poate mântui viaţa într-un oarecare “adevăr” al nostru personal, nestatornic, flexibil.

Întotdeauna timpurile de apariţie şi întărire a ereziilor au fost o binecuvântare pentru Biserică, pentru că atunci a fost formulată şi reafirmată cu claritate învăţătura curată a Sfintei Ortodoxii. Astfel este şi astăzi – diferite erezii şi secte, inclusiv erezia ecumenismului, dau prilej Bisericii prin Arhipăstorii, păstorii, teologii şi mirenii ei să exprime o poziţie constantă şi principială, care este de folos pentru noi  – ortodocşii, precum şi pentru neortodocşi.

În acest moment se desfăşoară discuţii vii despre natura Bisericii Ortodoxe şi care ar trebui să fie relaţia ei cu alţi creştini – romano-catolici şi protestanţi. Biserica Ortodoxă Georgiană Orthodox Church în frunte cu Patriarhul ei Ilia II, Mitropoliţi ca Atanasie al Limasolului, Hierotheos (Vlachos) al Navpaktei, Serafim al Pireului, stareţul aghiorit Sava (de la Marea Lavră) şi Gavriil (de la mănăstirea Koutloumousiou), pr. prof. Theodoros Zisis, prof. Dimitrios Tselengidis, precum şi mulţi alţii, în ultimele luni şi-au împărtăşit public poziţia – în conformitate cu învăţătura patristică statornicită că una este Biserica lui Hristos, adică Biserica Ortodoxă ( “Ekklisia”) şi singură ea este sfântă, catolicească şi apostolicească. Cu toate că celelalte comunităţi eretice se desemnează (uneori şi în vocabularul ortodox) prin termenul “biserică” / “biserici”,  din partea noastră totuşi ar trebui să urmeze o menţiune condiţională, adică în sensul de “adunare” (al doilea sens al cuvântului grec “Ekklisia”). Acestor comunităţi, Biserica Ortodoxă este datoare să le propovăduiască adevărul, şi este posibil ca ei să se mântuiască cu toţii, întorcându-se la Ortodoxie.

Biserica Ortodoxă Bulgară nu este membră a organizaţiei ecumenice/ecumeniste “Consiliul Mondial al Bisericilor,” dar ca parte a Bisericii Ortodoxe şi a lumii în care trăim, nu poate să păstreze distanţa faţă de toate aceste probleme – atât la nivelul ierarhiei ei – Sf. Sinod, cât şi la nivelul funcţionării ei – cler, monahi şi laici.

În acest sens, a avut loc pe 3 februarie 2016 canonizarea şi pe 26 februarie 2016 proslăvirea Sfântului Serafim al Sofiei, Făcătorul de minuni, având valoare de simbol pentru Biserica Ortodoxă Bulgară, având în vedere că acest sfânt al lui Dumnezeu a indicat cu exactitate lipsurile ecumenismului şi atitudinea corectă pe care noi ortodocşii trebuie să o arătăm restului lumii creştine  – adică respect activ/lucrător, iar nu iubire sentimentală, respect, plin de grijă misionară şi integritate dogmatică.

În această privinţă, recomandăm articolul despre ieromonahul bulgar atonit Dimitrie Zografitul, care aduce citate valoroase şi nefăţarnice din Sfinţii Părinţi ai Bisericii, în care suflă glasul sobornicesc al Ortodoxiei cu privire la natura Bisericii şi la atitudinea noastră faţă de creştinii neortodocşi.

http://www.globalorthodoxy.com/134-bulgaria-novinarski-blok/novini-ot-bulgariia/66358-jeroshimonah-dimitrij-zografski-za-shirokite-dveri-kym-nepravoslavieto-ili-kakvo-da-pravim-ako-mnenieto-na-edin-svetec-ne-syvpada-s-mnenieto-na-ostanalite-svetci

Provocările contemporane pentru conştiinţa ortodoxă sunt darul lui Dumnezeu – pentru a ne limpezi conştiinţa noastre de sine ortodoxă, pentru a ne reaprinde în mărturisirea de credinţă corectă şi pentru a trăi în iubire jertfelnică pentru fiecare semen al nostru.

Кое ни помага правилно да изповядваме и спасително да живеем православната еклисиология – православното учение за Църквата
07 март 2016 13:32, д-р Десислава Панайотова
Св. Николай Мирликийски Чудотворец на Първия вселенски събор – 325 г.

Църквата Христова не е от света, но е основана от Светата Троица, за да служи в света: да го проникне с Христовата истина, да го освети и да го приведе отново към Бога. В този смисъл Църквата съжителства с всички явления в различните епохи на човешката история, включително и с плурализма на мнения, който е един от характерните белези на времето, в което ние живеем. Този плурализъм, обаче, не е присъщ на православната вяра и догматика, тъй както и разномисилието не е свойствено на Бога, “у Когото няма изменение, нито сянка от промяна” (Иак. 1:17).

Разбира се, светата Православна църква не отнема свободата на човешката мисъл, а се опитва да насочва тази свобода в спасителната посока. Така, наред с утвърденото и истинно църковно учение, възникват и биват изразявани също и лични богословски мнения – напр. учението на св. Григорий Нисийски за “кожените ризи”, тълкуването на св. Филарет (Дроздов) върху прошението „О мире всего мира, благостоянии святых Божиих церквей и соединении всех…“, позицията на прот. Сергий Булгаков за “женското начало” (“София”) у Бога. Във времето се появяват и масови еретически общности… Често – привилегировани чрез политическа закрила. Но това по никакъв начин не може да отслаби или наруши светостта на Църквата и нейната уникалност, нито да отмени нейния Символ на вярата, Свещеното й Предание и Свещеното й Писание.

Днес целият православен свят се вълнува във връзка с предстоящия Свят и Велик събор, чието провеждане се планира за м. юни 2016 г. на остров Крит. Изразяват се различни очаквания и позиции, притеснения или надежди.

В църковнообщественото пространство в момента се разменят и обсъждат множество писма, петиции, документи и послания. Всеки изразява схващанията, с които чувства вътрешно съгласие. Но доколкото никой човек не е непогрешим и доколкото никой от нас не е по-голям, нито по-мъдър от утвърденото през вековете съборно учение на Църквата, личните пристрастия следва да дават предимство на истинното, всегдашно, повсеместно и единодушно изповядване на православната вяра.

Това е съществено за всички нас, тъй като не теоретичното богословие, богословската “дипломация”, културната или социалната активност в Църквата са средствата за вечното спасение на нашите души, а верността ни към Бога, смирението, честната любов и животът ни в Неговия Дух и в Неговата истина, в Него Самия, Който е абсолютната Истина. Не може да ни спаси животът в някаква наша частна, изменчива, нагаждаща се “истина”.

Винаги времето на поява и засилване на ереси е било благодатно за Църквата, защото тогава тя отчетливо е формулирала и препотвърждавала чистото учение на св. Православие. Така е и днес – различни ереси и секти, вкл. ереста на икуменизма дават повод на Църквата чрез свои архипастири, пастири, богослови и миряни да изразява неизменна и принципна позиция, която е полезна както за нас – православните, така и за неправославните.

В момента отново тече оживена православна дискусия за природата на Църквата и за това какво трябва да бъде нейното отношение към другите християни – римокатолици и протестанти. Грузинската православна църква воглаве с нейния патриарх Илия II, митрополити като Лимасолски Атанасий, Навпактски Йеротей (Влахос), Пирейски Серафим, светогорските старци Сава (от Великата Лавра) и Гавриил (от манастира Кутлумуш), отец проф. Теодор Зисис, проф. Димитриос Целенгидис, както и много други, през последните месеци споделиха публично своята позиция – според утвърденото светоотеческо учение, че една е Христовата, т.е. Православната църква (“еклисия”) и единствена тя е святата, съборната и апостолската. А останалите еретически общности се посочват (понякога и в православната лексика) с термина “църква” / “църкви”, но от наша страна това следва да е условно споменаване, т.е. в смисъл на “събрание” (дугото значение на гръцката дума “еклисия”). На тези общности Православната църква е длъжна да благовести истината, та ако е възможно за всички тях да се спасят, връщайки се в Православието.

Българската православна църква не е член на икуменическата организация “Световен съвет на църквите”, но като част от вселенското Православие и от света, в който живеем, няма как да остане встрани от всички тези въпроси – както на равнището на своето свещеноначалие – Св. Синод, така и на равнището на своето изпълнение – духовенство, монашестващи и миряни.

В този смисъл състоялите се на 3 февруари 2016 г. канонизация и на 26 февруари 2016 г. прославление на св. Серафим Софийски Чудотворец имат знаково значение за БПЦ, тъй като този Божи светител много точно е посочил недостатъците на икуменизма и правилното отношение, което ние православните трябва да проявяваме към останалия християнски свят, а именно – отношение на действена, а не сантиментална любов, отношение, наситено с мисионерска грижа и догматическа честност.

В тази връзка ви препоръчваме статията на българския атонски йеросхимонах Димитрий Зографски, в която се привеждат ценни и нелицемерни цитати от свети отци на Църквата, в които диша съборният глас на Православието относно природата на Църквата и отношението ни към неправославните християни.

http://www.globalorthodoxy.com/134-bulgaria-novinarski-blok/novini-ot-bulgariia/66358-jeroshimonah-dimitrij-zografski-za-shirokite-dveri-kym-nepravoslavieto-ili-kakvo-da-pravim-ako-mnenieto-na-edin-svetec-ne-syvpada-s-mnenieto-na-ostanalite-svetci

Съвременните предизвикателства пред православната ни съвест са Божи дар – за проясняване на православното ни самосъзнание, за възгаряне в правилна вероизповед и за живеене в жертвена любов към всички наши ближни.

Advertisements

3 thoughts on “Un articol despre eclesiologia ortodoxă, mărturisire corectă şi mântuire

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s