Sfinții 40 de Mucenici — Nicolae, Mitropolit al Mesoghiei şi Lavreoticii

— preluare de pe site-ul “Pemptousia” —

http://www.pemptousia.ro/2015/03/sfintii-40-de-mucenici/

/ Sinaxar
Nicolae, Mitropolit al Mesoghiei şi Lavreoticii

nikolaos mesoghias 1

În glasuri de cântări să lăudăm, credincioșilor, pre purtătorii de chinuri patruzeci de mucenici, și către dânșii cu dulce cântare să strigăm, zicând: Bucurați-vă, mucenici ai lui Hristos: Isihie, Meliton, Iraclie, Smaragde și Domne, Evnoic, Valens, Viviane, Claudiu și Prisc!

Bucurați-vă, Theodul, Evtihie și Ioane, Xante, Iliane, Sisinie, Chirion, Aghie, Aetie și Flaviu! Bucurați-vă, Acachie, Ecdichie, Lisimah, Alexandre, Ilie și Candide, Theofile, Dometian, dumnezeiescule Gaius și Gorgonius!

Bucurați-vă, Felicius și Athanasie, Chiril și Sacherdon, Nicolae și Valeriu, Filoctimon, Severiane, Hudian și Aglaius!

Ca cei ce aveți îndrăzneală către Hristos, Dumnezeul nostru, mucenicilor prealăudați, Aceluia cu osârdie rugați-vă să mântuiască pre cei ce cu credință săvârșesc cinstită pomenirea voastră.

***

Îngăduiți-mi să fac un comentariu foarte scurt la Slava pe care ne-a cântat-o la vecernie maica stareță, dar și la lectura evanghelică; voi aborda câte un aspect cu privire la sărbătoarea de azi, a Sfinților 40 de Mucenici.

Slava este un tropar care cuprinde în esență doar numele celor 40 de mucenici. Și aceste nume sunt cunoscute din Sinaxare și de aceea și Biserica noastră le cinstește în chip deosebit. Spune undeva în Sfânta Scriptură că Hristos i-a trimis pe Apostoli și aceștia s-au dus să propovăduiască și au constatat că Domnul le dăduse puteri suprafirești. Se întorc, deci, și Îi spun Domnului: ”Doamne, și demonii ni se supun în numele Tău” (Luca 10:17). Surprinși, acești oameni simpli care erau Apostolii, au văzut că aveau puterea pe care le-o dăduse Domnul de a supune chiar și puterile viclene, pe demoni. Iar Domnul le spune: ”Nu vă bucuraţi de aceasta, că duhurile vi se pleacă, ci vă bucuraţi că numele voastre sunt scrise în ceruri” (Luca 10:20). Să nu vă impresioneze că vă dau puteri să biruiți și lucruri mai presus de fire. Aceasta este dovada puterii Mele dumnezeiești, însă bucuria voastră duhovnicească să fie pentru că numele voastre sunt înscrise în ceruri.

Asta nu înseamnă că numele noastre sunt scrie undeva, ca în niște catastife, ci sunt înscrise în memoria lui Dumnezeu prin Sfântul Botez și definesc fiecare persoană în parte, reprezintă ceea ce distinge înaintea lui Dumnezeu de ceilalți oameni. Așadar, pomenirea numelor, fie la Dumnezeiasca Împărtășanie, fie cu alte ocazii când ne citește o rugăciune preotul, fie pomenirea numelor în troparul Sfinților 40 de Mucenici – înseamnă această înscriere a numelui în ceruri. Și noi, fiecare, asta vrem să însemne numele nostru, că suntem cunoscuți lui Dumnezeu, că avem fiecare un loc aparte în memoria lui Dumnezeu, lucru pe care îl vedem și la slujba de înmormântare. Acesta este primul dintre lucrurile [pe care vroiam să vi le menționez]: relația personală a lui Dumnezeu cu noi și relația noastră personală cu El.

Al doilea lucru este faptul că în relatarea martiriului Sfinților 40 de Mucenici este consemnată și următoarea viziune: unul dintre cei 40 s-a prăbușit sub greutatea martiriului și, cu toate că ceilalți îl îndemnau să nu renunțe, ca să nu piardă tocmai la sfârșit binecuvântarea, el nu a mai suportat și a abandonat. Și atunci unuia dintre călăi i-a apărut o viziune: 40 de îngeri cu 40 de cununi se pogorau ca să îi încununeze pe cei 40 de mucenici, iar unul dintre candidații la mucenicie nu a mai răbdat și s-a dat bătut, iar al 40-lea înger nu știa cui să dea cununa. Și atunci a alergat acel călău și a primit el cununa. Din acest motiv și am și citit evanghelia aceasta azi. La acest amănunt se referă de fapt. Vă amintesc că Evanghelia de azi se încheie, vă reamintesc, cu acest cuvânt: ”vor fi cei de pe urmă întâi şi cei dintâi pe urmă, că mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi” (Matei 20:16). Acest om nefericit a pierdut cununa martiriului, iar unul dintre călăi, care a alergat la martiriu, a câștigat-o. Să știe fiecare dintre noi că nu se încheie azi lupta sa, fiecare zi de ”azi” este începutul unei lupte, dar și ”dacă trebuie să se încheie”, cum spune slujba tunderii în monahism, scopul nostru să fie ca până în ultima clipă să rămânem uniți în Hristos și să așteptăm cununa slavei Sale.

Forty_Martyrs_of_Sebaste_IN

Vă urez, cuvioasă maică stareță, iubite maici și iubiți creștini, ca Dumnezeu să binecuvânteze viața noastră, a tuturor, indiferent de starea în care ne aflăm. Probabil că viața unui monah se deosebește de viața unui mirean, cu siguranță se deosebește viața unui om aflat în multe necazuri de viața unui pe care Dumnezeu îl privilegiază din motive pe care numai El le cunoaște, dar toate sunt binecuvântate, unii suntem într-un fel, iar alții în altul. Ceea ce are importanță este ca drumul nostru să se încheie așa cum dorește El să se încheie și să rămânem consecvenți și credincioși Lui, ca să nu pierdem cununa slavei așa cum a pierdut-o cel de-al 40-lea. Să avem și noi îndrăzneala și hotărârea călăului, fie chiar și așa, precum el și precum tâlharul să furăm cununa slavei și să câștigăm și noi Împărăția lui Dumnezeu. Amin!

Sfânta Treime să ne păzească pe noi, pe toți!

Amin!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s