Părintele Efrem Filotheitul despre rugăciunea Bisericii pentru cei adormiţi

— preluare de pe site-ul “Cuvântul ortodox” —

http://www.cuvantul-ortodox.ro/2015/05/30/povete-parintesti-efrem-filotheitul-pomenirea-mortilor-proscomidie-puterea-preotiei-ajutor-adormiti/

Staretul Efrem Filotheitul: “DACA ATI STI CAT DE MULT CER AJUTOR CEI ADORMITI…”. Importanta extraordinara a POMENIRII LA PROSCOMIDIE pentru cei plecati dintre noi

rugaciunea-adormiti-morti-685x320

ARHIM. EFREM FILOTHEITUL

Despre cei adormiţi

1. Am primit vestea cea întristătoare şi totodată veselitoare a plecării către Domnul a fiului vostru duhovni­cesc, pentru care ne-am tânguit şi am plâns împreună cu voi. Dar acestea nu se potrivesc unui astfel de suflet, pe care nădăjduim că Hristos l-a primit şi l-a slobozit de su­ferinţele acestei vieţi, pentru a-l odihni în locaşurile cele veşnice. Această făptură, ca una ce este podoabă sfântă şi strălucită, va împodobi nobila dumneavoastră familie şi va fi în continuare o nestinsă făclie de mijlocire pentru noi înaintea Domnului. Fecioria lui, îndelungarea bolii şi a răbdării, al doilea botez, care este Schima îngereasca, ne încredinţează că dulcele nostru Iisus l-a primit ca pe o tămâie binemirositoare. Nu vă întristaţi, vă rog, ci vă bucuraţi că aţi depus spre păstrare în vistieria lui Dumnezeu o mare comoară. Despărţire de scurtă durată este moartea, căci Hristos venind pe pământ, a luminat această taină întunecată, care este moartea.

„Cel care crede întru Mine nu mai moare, ci trăieşte”.

„Eu sunt Învierea şi Viaţa”.

Vă doresc din inimă ca Dumnezeu să vă dea răbdare, mângâiere şi cugetele cele sfinte către sporirea duhovnicească.

rugaciune preot altar2. Dacă aţi şti cât de mult cer ajutor cei adormiţi! Fiindcă după moarte nu există pocăinţă şi ca oameni au plecat şi ei cu pete şi prihane şi văzând că ajutorul celor vii împreună-lucrează şi ajută mult la a se desăvârşi şi linişti, ei îşi doresc mult, cer şi tânjesc să fie pomeniţi de cineva. Cu dor aşteaptă ca să se ridice vreun preot sau vreun creştin virtuos din neamul lor care să-i pomenească şi pe ei.

Îţi voi istorisi aici o vedenie a unui episcop pe care am auzit-o din gura lui, episcop cu care am împreună-liturghisit în urmă cu câţiva ani. Spunea că era un preot care fusese biruit de vin şi de aceea se îmbăta. Iar aceasta s-a petrecut mulţi ani la rând. În celelalte însă era un preot virtuos şi evlavios. Într-una din zile a băut vin, dupa obicei, şi s-a îmbătat. Apoi, mai înainte de a se trezi bine, a mers şi a liturghisit, dar cu îngăduinţa lui Dumnezeu i-a căzut jos din Sfântul Trup şi Sânge al Domnului. Sărmanul a îngheţat de spaimă, gândindu-se la canonul aspru pe care avea să-l primească de la episcopul său. După ce s-a mărturisit episcopului, acesta i-a spus:

„Mergi şi te voi anunţa când să vii ca să-ţi dau canon”.

Şi pe când episcopul a luat în mână condeiul ca să semneze caterisirea, fiind el singur, a avut deodată o vedenie. Se făcea că vede înaintea sa o mulţime mare de oameni de tot felul, de toate vârstele şi rânduielile. Episcopul a rămas uimit şi l-a cuprins frica de ceea ce vedea. Atunci toţi acei oameni i-au spus toţi într-un glas:

„Preasfinţite, să nu-l puneţi la canon pe preot, să nu-l caterisiţi”.

După aceasta s-au făcut nevăzuţi.

Episcopul trimite preotului înştiinţare să vină la el, iar acesta a venit tremurând, căci se gândea la caterisi­rea lui. Episcopul îl intreabă:

– Ia spune-mi, pomeneşti multe nume la Liturghie?

– Stăpâne, la Proscomidie pomenesc multe nume, de la împărat până la sărac.

– Mergi şi atunci când liturghiseşti pomeneşte cât de multe nume poţi şi ia aminte să nu te mai îmbeţi. Eşti iertat.

Dupa aceasta preotul, cu ajutorul lui Dumnezeu, s-a izbăvit de patima beţiei.

3. Am primit telegrama cu vestea adormirii suro­rii noastre şi, ca nişte oameni, ne-am întristat. Desigur, au urmat lacrimi care mărturisesc unirea sufletelor în legătură nedezlegată a dragostei în Hristos. Dar trebuie să ne şi bucurăm pentru marele „premiu” pe care l-a câştigat. Mai întâi, că s-a păstrat pe sine în feciorie, această podoabă deosebită a îmbrăcămintei sufletului ei, apoi pentru că a răbdat ani de zile certarea Domnului prin mijlocirea bolii şi şi-a ridicat crucea până la Golgota sfârşitului ei, arătându-se a fi o adevărată ucenică a lui Iisus. Şi în sfârşit, că i s-a dat Schima îngerească, pe care Sfinţii Părinţi o numesc „al doilea botez” şi pe care nu a întinat-o cu păcate noi.

Şi astfel, curăţită fiind prin botezul pocăinţei, a plecat acolo unde a chemat-o dulcele Iisus, ca să vadă, aproape de El, chipul Său teandric şi să se desfăteze în chip de negrăit. Acolo ea va mijloci neîncetat pentru părinţii şi rudele ei, dar şi pentru lumea întreagă.

Marele Antonie, răpit fiind în extaz, s-a văzut pe sine purtat de îngeri catre Cer, în călătoria lui către Domnul. S-a văzut împiedicat de puterile vrăjmaşe, de demonii din văzduh, care îl prihăneau pentru păcatele săvârşite. Dar Sfinţii Îngeri răspundeau împotrivă şi spuneau:

Toate păcatele pe care le-a săvârşit inainte de a se face monah, pe acelea le-a iertat Dumnezeu în clipa când a îmbrăcat Schima. Cele pe care le-a săvârşit după Schi­mă, aveţi dreptul să le spuneţi“.

Acestea zicându-le Îngerii, demonii nu au mai găsit nimic spre a-l învinovăţi, după care urcarea la Cer a continuat neîmpiedicată.

efrem-filotheitul-arhim-pove-e-parinte-ti-12511

Sursa originală: Arhim. Efrem Filotheitul, “Poveţe părinteşti”, Editura Evanghelismos, 2015

Editare de text (diacritice): Ana Elisabeta

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s